[image name=line]
2012. Luna august.
Nebunia mea a fost sa bifez cat mai multe tari, in cele 9 zile de vacanta pe care le aveam. Punctul de plecare si finalul traseului, Praga. Apoi, cu o masina inchiriata din aeroport, am batut, rand pe rand: Frankfurt, Strasbourg, Munchen, Tirolul austriac, Udine (nord-vestul Italiei), Ljublijana (capitala Sloveniei) si Viena. Cu alte cuvinte, alta zi, alt oras. Partea funny a aventurii era ca nu stiam niciodata unde voi merge a doua zi. Planul se facea seara, la masa.
Iarba verde s-a uscat
Imi aduc aminte si acum satucul austriac in care am stat pentru o noapte -
Kirchdorf in Tirol. Un loc desenat parca de natura, dupa planul arhitectului. Punem un rau? Punem. Mai avem nevoie de casute de lemn cu flori la ferestre, o biserica proptita taman in centrul satului, ditamai muntele pe fundal -
Kitzbuheler Horn - ca sa avem la ce sa ne raportam, "gazon" pe jos, papadii imprastiate alandala prin iarba, si un pic de padure.
Eh, Mihaita, mai pleaca tu de aici! Nu stiu daca ai avut sentimentul acela de "prea bine". Toate iti merg ca pe roate si nu iti dai seama de ce. Doar n-oi fi tu mai cu mot fata de altii! Cam asa eram eu in ziua respectiva. Loc de basm, liniste, mancare buna, dar parca ma astepta ceva. Asa ca planul initial de a sta doua zile in Alpi, fu curmat brutal de ideea de a traversa
Alpii. Vorba aia, sa ne trecem si asta in CV. Nu?
Zis si facut. A doua zi, la 9 dimineata, mogaldeata de masina - un Golf 5 de 80 CP, pe benzina - tare lenesa la urcare, ne astepta acoperita de o perdea de roua pe geamuri. Semn ca fusese racoare peste noapte. La ... "bulivar" birjar! Directia
Udine! Peste Alpi!
Nu voi insista foarte mult asupra drumului din Austria inspre Italia. Soseaua e ca in palma, serpuita, cu hauri ce se casca, cand in stanga, cand in dreapta, cu minituneluri cat sa nu iti cada bolovani in cap sau apa care vine de pe versanti, si cu un tunel de vreo 3 kilometri care face legatura intre Austria si Italia -
Plocken Pass.
![udine-21]()
Ideea e ca in
Austria, natura e imbracata intr-un verde crud. Dupa ce treci de cealalta parte a muntelui, in
Italia, descoperi un peisaj care se aridizeaza cu fiecare 10 kilometri pe care ii parcurgi. Suntem in
Friuli - Venezia Giulia, regiunea Italiei aflata la granita cu Slovenia. Un fel de Botosani al nostru, ca pozitionare pe harta.
Provola, adica branza afumata. Sau cascaval fumé
Si ajungem in
Udine, oras caruia echipa de fotbal a orasului -
Udinese - i-a dus mai bine faima in Europa. GPS-ul ne ghideaza linistit pe strazile orasului, catre hotel. Afara, un termometru indica 42 de grade. Masina, "doar" 38. Flerul si radioul, care mergea pe un post local, imi indicau
36 de grade. Exact acea temperatura la care, cand iesi din masina, transpiri instantaneu. Si te topesti.
Lasam masina la hotel, facem check-inul, schimbam randul de haine care se facusera una cu pielea si ... la centru! Partea buna in
Udine este ca zona centrala a orasului, zona veche, este aidoma unui dreptungi. Stii clar unde este. Il vezi din prima pe harta! Partea proasta in luna august e ca italienii sunt in vacanta si aproape totul era inchis pe la 4 dupa-amiaza. Ca se odihneau, ca nu erau prin oras, ca era prea cald afara, nu stiu ce sa spun. Dreptul lor la o viata boema! :P
Zona centrala, in sine, nu e mare. Un
castel (
Castello di Udine), cocotat pe un mic delusor, o
catedrala din 1200 si
Piazza Liberta - considerata "cea mai frumoasa piata in stil venetian din lume" - sunt punctele de interes ale orasului. Asta la capitolul cultura si monumente.
Pe caldura aceea, si cu oboseala acumulata dupa 5 zile de condus si de schimbat locurile ca pe sosete, singura alinare pe care mi-o putea aduce cineva era un pahar mare cu gheata si lichid, nu conta ce, si ceva de mancare. In fond, nici nu ceream mult. Nu?
Sa te hotarasti unde sa te asezi la masa in
Udine e o adevarata provocare. Si nu pentru ca nu ar fi buna mancarea sau nu ar arata bine locul. Ci pentru ca oriunde ai sta, ai ramane cu "regretul" ca te-ai saturat si nu ai apucat sa incerci si alte terase. Sunt restaurante de jur imprejurul pietei centrale, sunt mici osterii si trattorii pe stradute inguste si racoroase. Toate vand acelasi lucru: buna dispozitie si atmosfera tipic italieneasca.
Am ales o
trattoria, unde, dupa vreun minut de parlamentari cu doamna care ne servea si nu prea "rupea" engleza, am hotarat, de comun acord, sa vorbim in romana. Gazda noastra era de prin judetul Alba, plecata in Italia de 8 ani.
Probabil ti s-a intamplat si tie. Sunteti doi oameni la masa, fiecare se hotaraste ce vrea sa manance, apoi, cand vine ospatarul, comenzile pornesc in limba lui Shakespeare. Si numai daca mai e ceva de ajustat - gen "hai sa luam si o apa mare" - se vorbeste romana la masa. Asa si cu doamna. Nu intelegeam ce inseamna "provola". Toate pizzele aveau mozzarella, numai una continea "provola" si se cerea incercata. Si daca nu a reusit ospatarita sa ma faca in engleza sa inteleg ca e o branza afumata (cascaval afumat), iti dai seama ca romana i-a venit ca o manusa. Nu iti mai zic ca la setea care ma sleise de puteri, sticla de 1 litru de apa minerala parea ca se micsoreaza subit. A fost, cred, cea mai buna apa minerala pe care am baut-o vreodata. La sticla de ... sticla si 36 de grade afara! Oioioi!
[wpsgallery]
Despre Udine cu dragoste
Pana acum ti-am obligat sa asculti trairile un sarman turist, care a tras de o masina care nu dorea nici in ruptul capului sa mearga cu mai mult de 30 de kilometri pe ora pe povarnisurile Alpilor. Dar despre
Udine, chiar nimic?
Iti fac o marturisire. Nicaieri nu m-am simtit mai bine in
Italia. Centrul pavat cu piatra cubica, in care - by the way - nu se freaca masinile in stanga si in dreapta ca pe la noi, magazinele cu produse artizanale (paste, ciocolata, gelaterii, masline, sicle de ulei, care mai de care mai abtibilduite), oamenii pozitivi si orientati, culmea :P, catre activitati firesti, te fac sa te simti ca un povestitor, ca un observator. Parca totul e amplasat pentru propria ta scena de teatru.
Pe stradutele inguste ale centrului, vezi, din loc in loc, masute precum cea din fotografia coperta a articolului. Cum sa nu te asezi? Cum sa nu te bucuri de o alta pauza binemeritata?
Si s-a lasat si intunericul. Intamplarea facea ca exact in acea seara era mare meci.
Udinese, mandria locala, juca impotriva portughezilor de la Braga, in play-offul
Champions League. Motiv perfect ca sa scoti plasmele in afara bodegii, sa imparti cu
Aperol Spritz in stanga si in dreapta, si sa oferi chipsuri din partea casei. Doamne si domni, bine imbracati, stateau pe cuburile de lemn, puse drept in mijlocul drumului. Se poate socializa undeva mai bine decat in Italia? Eu zic ca nu.
Pe timp de vara,
Aperolul - o combinatie de prosecco, aperitiv de portocale, gheata si un splash generos de apa minerala - este dumnezeiesc! Potoleste setea si dezleaga limba. Atat mi-a trebuit sa intru in vorba cu niste italieni si sa le spun, la insistentele lor, ca echipa mea preferata este
Dinamo, clubul de unde venise (si intre timp si plecase)
Gabi Torje. Moamaaaa...! "Grande giocatore", "Udinese za best tim in za Italy ...". Am vrut sa le spun si ca Dinamo e "za best in Europe", dar ma cam faceam de bacanie. :P
Si uite asa au curs cele doua reprize ale meciului, terminat
1 la 1. Aveam sa aflu, peste o saptamana, ca in retur, bravii jucatori de la
Udine au luat bataie si au gatat-o cu Liga Campionilor.
Una peste alta,
Udine e un oras frumos si linistit. Nu trebuie sa faci din dorinta de a-l vizita un scop in sine. Dar daca ajungi prin zona, nu-l evita! Sub nicio forma. Stradutele comerciale le vei descoperi singur. La fel si inghetata!
Pot sa pun si un selfie inainte de final? Ca sa nu ma acuzati ca nu am fost acolo! :P
![udine-20]()
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Ideea e ca in Austria, natura e imbracata intr-un verde crud. Dupa ce treci de cealalta parte a muntelui, in Italia, descoperi un peisaj care se aridizeaza cu fiecare 10 kilometri pe care ii parcurgi. Suntem in 
[wpsgallery]
Cand au facut acvariul, catalanii au fost baieti destepti. Incepi vizita intr-o zona cu acvarii mici, in care inoata pesti care mai de care mai fistichii. Ai impresia ca esti la o defilare, in care modelele sunt imbracate in haine neon. Alea de se purtau la noi anul trecut si iti strepezeau dintii uitandu-te la ele. Pariez ca paletarul de culori de la vopselele lavabile ar pali de invidie in fata varietatii de nuante din acvarii.
Pesti mici si mari, meduze, caluti de mare, sepii si alte vietati marine de care nu ai invatat la biologie, sunt "actorii" din primele camarute ale expozitiei. In dreptul fiecarui acvariu este cate o placuta care iti spune cu ce specie stai fata in fata, unde creste ea si ce preferinte are.
Dar totul e static, si parca astepti "adevaratul" acvariu. Intr-un final ajungi si in tunelul cu rechini - un bazin imens, cu un culoar de trecere. Din toate partile esti inconjurat de apa, iar rechinii (dar si alte specii marine) inoata nestingheriti in stanga si in dreapta. Oricat ai incerca sa le bati in geam, sau sa le atragi atentia, nu te baga niciunul in seama. Spre rusinea mea o sa folosesc o fotografie de pe Wikipedia, pentru ca ale mele nu sunt de o calitate satisfacatoare, cat sa ies cu ele in lume. :P
Tunelul cu rechini serpuieste pe vreo 70-80 de metri. Inainte de iesire, este o sectiune relaxanta, dedicata pinguinilor, care e usor de ratat daca nu esti atent - vezi exemplul din figura de mai jos.
La Aquarium vei mai gasi un loc de joaca pentru copii si un magazin imens, cu toate vietuitoarele marine transpuse in jucarii de plus.
Cat costa intrarea la Barcelona Aquarium
Acestea sunt preturi valabile la intrare. (
O alta functie extrem de utila a aplicatiei este aceea de localizare. Foodspoting stie ca eu sunt pe strada X la numarul Y, deci imi arata poze cu mancare de la localuri aflate in imediata apropiere a locului unde ma aflu. Ma ajuta cand ajung la un hotel seara tarziu, imi las bagajele si vreau sa mananc ceva rapid, in zona.
Te las sa te joci cu aplicatia care are versiuni de web, Android si Iphone. Sa-mi spui daca ti se pare utila! :)
[wpsgallery]
Este genul de loc in care nu ai cum sa nu te simti bine daca vii intr-o seara cu prietenii, familia sau numai cu iubitul/iubita. Farmecul locului este dat de rigurozitatea si bunul gust cu care au fost amenajate localurile. Peretii (geamurile) de sticla rabatabili, mobilierul din lemn, decoratiunile marinaresti, dau portului un miros cosmopolit. Sunt sigur ca daca cineva te duce acolo legat la ochi si te pune la o masa, nu ai zice ca esti in Romania. Mai degraba in Franta sau Italia.
Pestele si fructele de mare sunt vedete in toate meniurile. Aproape ca nu gasesti terasa unde sa nu se serveasca guvizi de Marea Neagra, hamsii, scoici sau calamari. Pana si resuarantele cu specific italienesc au realizat un mix excelent echilibrat intre produsele traditionale ale bucatariei din "cizma" si specificul bucatariei noastre romanesti. In fond si la urma urmei, te adresezi unor gusturi balcanice.
In prima zi a week-endului petrecut la mare, am luat masa la 
Remarc discretia si buna pregatire a personalului care te serveste.
In cea de-a doua zi pasii ne-au adus la 
Eh, acest restaurant este mai "incarcat" din punct de vedere arhitectural. Parca te afli in cabina interioara a unui vas. Mobilierul de lemn masiv, de culoare inchisa, tapeteaza toata incaperea. Si din nou, ca in toate localurile care se respecta, o atentie deosebita a fost acordata detaliilor (vezi steaua de mare, machetele navelor din spatele meu). Hamsiile costa vreo 21 RON, cartofii inca 9 RON, o limonada de 350 ml ajunge la 13 RON.
Daca nu vrei sa iei masa, poti sa stai la un cocktail sau la o cafea pe una dintre terase. Tehnic vorbind, fiecare restaurant are locuri si in interior si afara. Si daca stai inauntru, gratie geamurilor care se trag (stil cortina), impresia este aproape similara cu cea de afara.
In fine, daca inca mai poti, inghetata italieneasca de la Sammontana e brici! 4 lei cupa si mai ramane numai sa-ti testezi aptitudinile pe care le ai in imbinarea aromelor.
Restul teraselor promit sa le incerc data viitoare!
In Portul Tomis, daca esti pe jos, ajungi foarte usor de la Cazinoul Constanta. Sa tot fi vreo 7-8 minute de mers pe jos. Daca esti cu masina, iti vei blestema zilele pe stradutele escavate, prafuite, vai de capul lor din zona. Trebuia sa fie si ceva "romanesc" la mijloc.
[wpsgallery]
Travel Pony imi ordoneaza hotelurile din sistem - care nu sunt la fel de multe ca pe alte site-uri - in functie de cea mai mare reducere. Cel mai ofertant hotel pare a fi Scandic Sergel Plaza.
Pe Booking.com, acelasi hotel, in perioada aleasa, costa cel putin 161 USD.
Urmeaza rezervarea si bifarea unei retele sociale pe care sa dam SHARE la pontul gasit. Daca nu vrei sa vada lumea ce pui la cale, poti bifa optiunea "promit ca le spun prietenilor" despre Travel Pony.
Plata se face cu cardul bancar.
In concluzie, Travel Pony e altceva. Iti spun din capul locului ca nu am rezervat pana acum cu ajutorul acestui site - fiind infiintat in vara lui 2013 - dar il voi incerca pe viitor.
Stii pe cineva care a rezervat aici? Cum ti se pare conceptul?
Optiuni
1. Wi-Fi. Este cea mai simpla si ieftina metoda. Te opresti intr-un loc unde exista internet wireless gratuit si te apuci de butonat telefonul sau tableta. Restaurantele McDonald's, spre exemplu, ofera net in mai toate orasele in care am fost. Primariile care pun mare accent pe confortul turistilor, au montat hot-spoturi in zonele circulate de oaspeti. Tot cu acces gratuit. In hotelul unde stai, sunt, de asemenea, mari sanse sa gasesti wireless gratuit. Acum vezi si tu pe unde te aciuezi.:P
2. Cartele (SIM) de internet si voce. O alta varianta ar fi sa iti cumperi o cartela locala. Exact cum ar veni un strain in tara noastra, si-ar cumpara un SIM de Orange sau Vodafone, si ar vorbi, respectiv naviga pe net, la tarife de Romania. Pentru asta, eu zic ca ar fi bine sa iti mai iei un telefon cu tine, ca sa nu trebuiasca sa scoti cartela ta de Romania si sa o tii in buzunar pana la intoarcere. Poate te mai suna cineva. Cu 10 euro, ai net suficient cat sa pui 2-3 poze pe Facebook, sa iti verifici mailul si sa fii la curent cu noutatiile din tara. In plus, cand gasesti wireless, treci pe wireless. Aceasta metoda e recomandata celor care stau peste 3-4 zile plecati din tara.
Dar atentie! Daca-ti iei cartela din Italia si dai o fuga pana in Franta, ori ca folosesti cartela de Italia, ori pe cea de acasa, tot aia e! Esti tot in roaming. Avantajul cartelei preplatite este ca ai control deplin asupra sumei cheltuite. 10 euro ai, de 10 euro comunici. Cartelele le gasesti la comerciantii locali sau le poti comanda in avans de pe internet, in functie de providerul din tara respectiva la care apelezi.
3. Optiuni de roaming de date pe zi/trafic.. Inainte de a pleca din Romania, suna la providerul tau de telefonie mobila, si intreaba ce optiuni de date iti recomanda pentru vacanta. Le explici exact de ce ai nevoie, cam cat net consumi, si vezi ce iti raspund. Vodafone are spre exemplu 
5. KeepGo. 
Concluzie
Daca stai plecat o zi, doua, hai trei, nu cred ca are sens sa mai stai sa alergi dupa cartele locale. Cauti wireless gratuit si ai rezolvat problema. Daca stai de la 4 zile in sus, mai ales in zone unde "migratia" ta este redusa (exemplu: la plaja), ar fi bine sa iti iei o cartela locala. Daca pleci 10 zile (faci un Eurotrip - 2 zile in fiecare tara) si vrei sa stai neaparat conectat 24/24 la internet, atunci poti apela la o optiune de genul celei de 4 euro/zi si trafic conform abonamentului din tara.
Si iata-ma asezat pe terasa unei 
Monumentul a fost realizat de arhitectul 
Si totusi, ce a vrut sa sugereze poetul? In cazul nostru arhitectul. Instabilitate, plutire si dezorientare, sunt numai 3 dintre valorile pe care acest monument incearca sa ti le transmita. Si, da. reuseste din plin. Iesi putin "facut cu capul" dupa o plimbare de 5 minute. Unde mai pui ca cimentul din care sunt facute este rece si tine umezeala.
Poate ca asa experimentam si noi o farama din suferintele prin care au trecut acei oameni, carora le e dedicata constructia.
Pe timpul zilei vei vedea oameni care se relaxeaza pe aceste lespezi, citind o carte sau stand pur si simplu la soare. Seara e interesant. Ca te pierzi usor de grup, iar plimbarea devine prilej de glume proaste - sperieturi, ciupituri, etc. Mai poti da si cap in cap cu un om pe care nu-l vezi. :P
E de vazut o data!
