[image name=line]
Ma intreb de ce oare mai toate
destinatiile in care ma duc cu mici strangeri de inima, se dovedesc ulterior a fi cele mai interesante experiente? Un posibil raspuns e ca am evitat pe cat posibil locurile in care ii auzeam pe multi ca vor sa ajunga. Si recunosc, in unele cazuri greseam.
La inceputul lunii
martie (2-6 ale lunii) am vizitat pentru cateva zile
Madeira, o insula vulcanica aflata in
Atlantic, cam la o ora si jumatate de zbor de
Lisabona. Si mi-am propus sa va prezint programul efectiv al excursiei, din primele
4 zile, asa cum a fost el intocmit de cei de la
Direcção Regional do Turismo de Madeira. In a 5-a zi am plecat catre
Bucuresti, cu noaptea in cap, asa ca acolo v-as putea povesti doar cum am dormit cu capul pe geanta cocotata pe masa de la
Starbucks, in
aeroportul din Lisabona, in timpul escalei de
3 ore. :P
Fiind un tur cu ghid, va dati seama ca am fost dusi in cele mai importante locuri ale insulei. Intre noi fie vorba, cu "talentul" meu, ratam cel putin 30% dintre ele, dar asta e alta poveste.
![banner-tap-madeira]()
Ziua 1
Dupa un zbor de 4 ore cu
TAP Portugal pana la
Lisabona, iata-ne ajunsi in capitala
Portugaliei. Avem in fata o escala de 3 ore, timp suficient sa ne dezmortim oasele in lounge-ul companiei. Piesa de rezinstenta, deserturile tipic portugheze,
pastel de nata. Sunt ca drogurile. Zici ca iei numai doua, apoi alte doua si tot asa. Intr-un final ti se intipareste un zambet tamp pe fata si nimic nu te mai poate scoate din starea
ZEN.
![tap-exit]()
Si iata-ne urcati si in avionul de
Madeira. Echipajul, foarte jovial, format din oameni frumosi si calzi. Parca eram la o fiesta cu ei, nu la un zbor de inca o ora si jumatate.
![echipaj-tap]()
Aterizarea pe aeroportul din
Madeira este fantastica. Citeam la un moment dat ca este intr-un
top 10 al celor mai spectaculoase aterizari din lume, deoarece pista este scurta si aflata pe un soi de stanca langa apa. Avionul vine de deasupra
oceanului, trece pe langa pista, face un turn around de
180 de grade si aterizeaza.
Et voila!
Aeroportul este plin ochi. Zeci de oameni cu pancarte pe care e scris cate un nume din te miri ce colt al Europei, stau si isi asteapta oaspetii. Lehtonen, Nieminen, Nurminen ... E clar, e zona unde sunt asteptati finlandezii. Mai incolo, sunt grupurile. Majoritatea, turisti de varsta a 3-a din UK, Germania sau Scandinavia. Ne facem loc printre ei si il intalnim pe
Miguel, soferul nostru.
Miguel, imi pare rau ca nu mai am o poza cu el, e un soi de
latino lover. Cu camasa desfacuta la 3 nasturi, sacou, freza atent aranjata si o engleza buna. Poftiti in masina! Poftim! :)
![madeira-20]()
Dupa un transfer de
25 de minute catre
Funchal, capitala
Madeirei, timp suficient cat sa te minunezi de autostrada proaspat construita si de pasajele "fara numar" sapate in stanca, ajungem la hotel. Suntem cazati la
Hotel Porto Mare - un resort de 4 stele, cu 5 sau 6 piscine si o camera in care ai loc sa te dai si cu bicicleta. :P
Sunt frant. Trezit la 2:30 ora Romaniei. Este 13:30 in
Portugalia, deci 15:30 la noi. Pauza "publicitara". ZZZZZZ !!!
![hotel-madeira-1]()
![hotel-madeira-2]()
In prima zi avem un singur punct de bifat. Este vorba despre
Cramele Blandy's Madeira, situate chiar in inima
Funchal-ului. Aici se face vinul de
Madeira, asemanator celui de
Porto, dar parca mai putin dulce si mai parfumat. Este echivalentul tuicii de la noi. Nicio masa nu incepe in
Madeira fara o "cinzeaca" de vin. Vizita dureaza aproximativ 30 de minute si se termina cu o degustare.
![vin-madeira-1]()
In fiecare zi, la pranz si la cina eram dusi intr-un alt restaurant, tocmai pentru a testa tot ce are mai bun de oferit bucataria locala, dar despre asta voi povesti intr-un articol dedicat exclusiv
mancarii din Madeira. OK?
Ziua 2
Sandra, ghidul nostru de la
Oficiul de Turism ne asteapta impreuna cu Miguel in fata hotelului. Mergem la
Mercado dos Lavradores (Piata fermierilor), aflata chiar in centrul orasului. Deschisa in
1940, piata ofera tot ce are mai bun in materie de flori, fructe, legume si peste insula. Partea buna e ca poti gusta din toate fructele exotice, pentru a-ti face o idee ce cumperi. Negustorii sunt foarte amabili, deh, e jobul lor.
Fructul pasiunii si
bananele de Madeira sunt vedetele la sectiunea fructe.
![banane-madeira-2]()
![fructul-pasiunii-madeira]()
Dupa ce iesim din piata, strabatem stradutele pavate cu piatra cubica ale orasului vechi, cu directia
teleferic, nu inainte de a intra intr-o cladire veche, refacuta superb in stil de muzeu de arta contemporana, care adaposteste si
Muzeul Jucariilor - o colectie impresionanta de "machete" (masinute, avioane, etc).
In curtea interioara a cladirii sunt o cafenea si cateva magazine mai "altfel".
![jucarii-madeira]()
![curte-interioara]()
Telefericul din Funchal. In
Funchal sunt doua "cable car"-uri. Cel mai popular este cel care pleaca din centrul orasului, la doi pasi de locurile de care ti-am povestit mai sus. Urcarea catre cartierul
Monte al orasului dureaza
15 minute si costa
10 euro pentru adulti (one-way), respectiv
15 euro (dus-intors). Sus, ajungi foarte aproape de locul unde se tin faimoasele coborari cu sania pe asfalt.
![teleferic-madeira-1]()
![teleferic-madeira-2]()
Dar pana la sanie a trebuit sa luam masa, desi micul dejun copios ne pusese capac multora dintre noi. Gazdele de la
Quinta do Monte, un hotel-restaurant de
5 stele, ne-au primit cu un meniu de zile mari: ton cu flori de sare si salata, porc cu legume si un cheesecake cu fructul pasiunii. Observati, ca in
Madeira, totul e pe baza de pasiune. :P
![ton-2-madeira]()
![porc-2-madeira]()
Privelistea de pe terasa domeniului este impresionanta.
![quinta-1]()
Si acum cu
sania! Ca tot suntem cu burta plina, nu? :))
"Carreiros" - saniile cu care ne vom pravali la vale - au aparut prin
1850, ca mijloc de transport pentru cei care locuiau in "deal". Ulterior, au devenit o adevarata atractie turistica a zonei. Saniile sunt facute dintr-un soi de rachita impletita, cu talpici din lemn. Doi baieti vanjosi, imbracati in haine albe din bumbac si palarii de paie, imping sania la vale pana prinde viteza si apoi ... tine-te bine!
2 kilometri de aventura pe niste stradute cu sens unic, sper. Sania poate prinde si
50 de kilometri pe ora. Recunosc ca au fost momente in care ma vedeam proiectat intr-una din masinile parcate de-a lungul drumului, total neinspirat daca ma intrebi pe mine. Din loc in loc apare cate un "pozac" care te imortalizeaza. Evident, jos ti se vinde fotografia pentru
10 euro.
![sanie-madeira-3]()
![sanie-madeira-2]()
![sanie-madeira-1]()
Jos ne astepta
Miguel, pus pe glume. Sunteti vii, v-a placut? Recunosc ca m-am ridicat cu picioarele mai moi decat in mod normal din sanie, dar experienta as repeta-o de 100 de ori.
30 de euro costa distractia, in doi.
Next stop -
Pico de Areeiro, al doilea punct ca altitudine de pe insula (1.818 metri).
Frumusetea
Madeirei e data de peisajele salbatice si de zonele de microclimat. Fiind o insula muntoasa, aproape pe orice drum o iei cu masina ajungi sa treci prin cel putin un tunel. Ne spunea
Sandra, ghidul grupului, ca in total pe insula ar fi intre
150 si 160 de tuneluri, cel mai lung cu o lungime de
3,2 kilometri. Nici ei nu le mai stiu numarul pentru ca in permanenta se mai descjide cate unul. Va dati seama? Ca la noi pe Valea Prahovei. Proasta gluma. :(
Ni s-a intamplat sa fie soare intr-un loc, sa intram in tunel, si dupa
2 kilometri sa iesim in ... ceata! De la locul unde se incheie "datul cu sania", pana la
Pico de Areeiro am mers, sa zic, pret de o jumatate de ora. Nu exagerez daca spun ca am vazut toate neamurile de vegetatie. Sunt paduri de eucalipt, zone cu vegetatie alpina, rezistenta la vant, dar si paduri de laur, poate cel mai iubit copac al insulei, deoarece acesta retine umezeala din atmosfera, transformand-o in apa, care este transportata spre zonele mai joase prin
levadas - canale de irigatie special construite.
Si iata-ne ajunsi in cele din urma pe acest varf. Se poate merge cu masina pana langa el.
![pico-de-arreiro-3]()
![pico-de-arreiro-2]()
![pico-de-arreiro-1]()
![pico-de-arreiro-4]()
Ei bine, in acest loc totul tine de noroc. Sunt zile, cum a fost si cea in care am mers noi, in care este ceata jos si soare pe varf. Sunt zile in care e ceata si jos si sus. Poti vedea de acolo toata insula, sau numai varfurile muntilor. Ideal e sa fie senin.
Daca ai chef de plimbare, o poti lua pe jos catre
Pico Ruivo, cel mai inalt punct al insulei (1.861 metri).
Nemaivand mult timp la dispozitie pana la lasarea intunericului, am ales sa mai vizitam casutele tipic madeireze, in
oraselul Santana, pe coasta nordica a insulei.
![santana-madeira-4]()
![santana-madeira-2]()
![santana-madeira-1]()
![santana-madeira-3]()
Si iata si faimoasele
levadas, in drumul spre
Santana.
![levadas-madeira]()
Ziua 3
Eira do Serrado este un alt punct de unde ai o perspectiva superba asupra
Madeirei. Numai ca din nou, ceata! Totusi, e vedea satucul
Curral das Freiras, un sat aflat practic intr-o caldare, intre munti.
![vf-4]()
![vf-3]()
![vf-2]()
![vf-1]()
Drumul de acces spre acest punct este extrem de ingust. Se si spune ca cine poate conduce in
Madeira, o poate face in orice alta parte a planetei.
Din cauza vremii urate nu am zabovit foarte mult in acest loc si am coborat, nu inainte de a servi o prajitura/turta locala -
Bolo de Mel. Aceasta turta se face cu
miere si/sau
melasa (din trestie de zahar) si se poate pastra chiar si un an, fara sa se strice. Gandeste-te la un fel de brownie uscat.
![bolo-de-mel]()
Scapam in cele din urma de ceata si burnita si ajungem la
Pico dos Barcelos, un loc deasupra
Funchal-ului, de unde se vede aproape tot orasul.
![pico-dos-barcelos-2]()
![pico-dos-barcelos-4]()
![pico-dos-barcelos-3]()
![pico-dos-barcelos-5]()
![pico-dos-barcelos-1]()
Si pentru ca se apropia ora pranzului, mai aveam o singura "escala" in plan -
Muzeul CR7 Cristiano Ronaldo. Acest muzeu a fost deschis in
decembrie 2013 de jucator si administrat de fratele sau. Nu este mare. O sala in forma literei L, in care sunt adunate toate trofeele castigate de jucatorul nascut in
Madeira, de-a lungul timpului. Intr-un colt este si o fotografie cu
Ladislau Boloni, antrenorul roman care l-a promovat pe Ronaldo la prima echipa a lui
Sporting Lisabona.
Intrarea la muzeu costa
5 euro, fiind una dintre cele mai scumpe de pe insula dupa cum imi spunea
Sandra.
![cr7-1]()
![cr7-3]()
![cr7-4]()
![cr7-2]()
Pranzul il luam in port, la restaurantul
Beerhouse, pentru ca trebuie sa fim aproape de locul de unde vom imbarca pe vasul
Santa Maria de Colombo, pentru a iesi pe ocean.
Meniul zilei, tipic madeirez:
- bolo do caco - paine calda cu cartofi dulci, taiata pe jumatate, unsa cu unt, sare, usturoi si patrunjel maruntit
- cateva mici antreuri
- peste spada cu banana prajita
- salata si milho frito (un soi de mamaliga prajita, cu nap tocat marunt in interior)
- selectie de 10 cheesecake-uri la alegere (cu fructul pasiunii, portocala, banana, s.a.m.d.)
![peste-spada-madeira]()
![mamaliga]()
Nu am inteles de ce toate activitatiile "agitate" erau programate imediat dupa masa. Si ma refer aici la datul cu sania sau iesitul pe mare. nava
Santa Maria este o replica fidela a vasului cu care
Cristofor Columb a traversat oceanul. Seamana cu o barca de pirati.
Imbarcarea se face in
Funchal, apoi timp de 3 ore navigham paralel cu tarmul spre
Cabo Grirao si retur. Atmosfera pe vas era intocmai ca in filmul
"Toate panzele sus!". Liniste, croncanit de pescarusi si scartait de lemn al catargelor. Cred ca nu m-am bucurat mai mult
45 de minute de aceasta relaxare totala, ca m-a luat raul de mare, din cauza tangajului vasului. Si uite asa am stat eu pret de mai bine de 2 ceasuri intins pe spate, admirand linia inalta a tarmului. :P Macar era soare.
![santa-maria-colombo-1]()
![santa-maria-colombo-2]()
![santa-maria-colombo-3]()
![santa-maria-colombo-4]()
![santa-maria-colombo-5]()
![santa-maria-colombo-6]()
![santa-maria-colombo-7]()
Ziua 4
Ultima zi de vacanta efectiva, pentru ca va spuneam ca in ziua 5 am zburat spre
Bucuresti, a inceput pe la 10 fara 20 dimineata. Eram franti de oboseala, dar multumiti de tot ce vazusem pana atunci.
Era ziua in care ajungeam la fixatia mea -
Cabo Girao - locul unde te afli la
560 de metri deasupra marii, pe o podea de sticla.
Drumul spre
Cabo Girao trece insa prin
Câmara de Lobos, un micut sat pescaresc, aflat cam la
15 minute de mers cu masina din
Funchal. Ce e ala? Peste pus la uscat.
![camara-de-lobos-3]()
![camara-de-lobos-2]()
![camara-de-lobos-1]()
![camara-de-lobos-4]()
Si in fine,
Cabo Girao! S-U-B-L-I-M! Un fel de "capatul lumii". Pentru mine, care am rau de inaltime, podeaua de sticla despre care citisem nu era cea mai buna inventie. Dar sticla de la
CG e altfel, deoarece are niste punctulete desenate pe ea, si nu ai impresia aceea ca se casca
un hau sub tine. Intrarea la
CG e
gratuita.
![cabo-girao-1]()
![cabo-girao-3]()
![cabo-girao-2]()
![cabo-girao-5]()
![cabo-girao-4]()
Ribeira Brava - un alt loc de unde poti "privi de sus" tarmul
Madeirei.
![ribeira-brava-5]()
![mihai-jurca]()
![ribeira-brava-4]()
![ribeira-brava-3]()
![ribeira-brava-2]()
![ribeira-brava-1]()
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, de aici o luam din nou catre nordul insulei, pentru a vedea
piscinele naturale si
grotele vulcanice. Nordul
Madeirei este mult mai salbatic decat sudul. Tarmul este mai inalt, mai abrupt, zilele cu soare mai putine decat in sud, umezeala mai mare.
Daca in sud era vremea pe care o vedeti in poza (20 de grade si soare), in nord, cand am ajuns, era innorat, batea vantul, iar valurile ajungeau la cativa metri.
Din nou ne pandea ceata, in
pasul Encumeada - la putin peste
1.000 de metri altitudine, deci cam ca
Predealul.
![encumeada-1]()
![encumeada-4]()
![encumeada-2]()
![encumeada-3]()
In drum spre
Grotele San Vicente (Centrul de Vulcanism), am aflat, printre altele, ca in acea zona a
Madeirei, cartoful se recolteaza de
4 ori intr-un an. Il pui, creste, il recoltezi. Il pui, creste, il recoltezi. Si tot asa mai departe.
Fiind o insula
vulcanica,
Madeira nu avea cum sa nu aiba si un centru/muzeu de vulcanism, in care ti se explica toate procesele care au condus la formarea insulei, in inima oceanului. Vizita incepe in acest muzeu unde ti se prezinta cateva filmulete, apoi se viziteaza grotele. Noua ne era gandul deja la
pastravul pe care il vom manca la un restaurant in mijlocul
padurii de laur,
padure inclusa in patrimoniul UNESCO.
![grutas-sao-vicente-3]()
![grutas-sao-vicente-2]()
![grutas-sao-vicente-1]()
Iata si imagini cu peisajul salbatic din nord. Acolo chiar simti forta oceanului, spre deosebire de sud, unde totul arata mai exotic.
![nord-madeira-1]()
![nord-madeira-3]()
![nord-madeira-4]()
![nord-madeira-2]()
In fine, iata-ne si in zona
Seixal, la restaurantul
Casa de Pasto Justiniano. Restaurantul este simplu, o afacere de familie, dar mancarea este extraordinar de gustoasa. Poti alege intre
pastrav si
espetada (frigarui locale din carne de vita). Totul este acompaniat de un vin alb si de berea locala -
Coral. Ca desert, am ales o budinca de ... ghici!
Fructul pasiunii. :P
![pastrav-madeira]()
![budinca-madeira]()
O atractie importanta a nordului insulei sunt
piscinele naturale din Porto Moniz. Evident ca s-au format datorita eruptiilor vulcanice. In cele mici intrarea este gratuita, in timp ce pentru piscina mare se percepe o taxa de intrare de
1,5 euro.
![piscine-naturale-4]()
![piscine-naturale-3]()
![piscine-naturale-1]()
![piscine-naturale-1]()
Deci in
nord era innorat, in
sud era bine. Iata o fotografie surprinsa din masina, pe drumul de intoarcere spre
Funchal. Ceata si soare in acelasi timp.
![ceata]()
Ultima oprire a fost pe
Praia de Calheta , una dintre putinele cu
nisip galben din
Madeira. Culmea e ca acest
nisip este adus cu vapoarele tocmai din
Maroc.
![calheta-1]()
![calheta-2]()
Cam acesta a fost in mare traseul nostru in
Madeira. Fotografiile au fost realizate, asa cum m-am priceput mai bine, cu un aparat
Canon EOS 1100 D.
Zborul spre
Portugalia a fost asigurat de prietenii de la
TAP Portugal, iar de distractia noastra s-au ocupat cei de la
Oficiul de Turism al Madeirei. Multumiri
Sanda si
Miguel! :)
De maine va povestesc totul, in amanunt.
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe
facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
In concluzie, vanatoarea de bilete la promotie e un joc in care unii castiga, altii pierd. Iar ambele tabere sunt din randul turistilor. Daca unii cumpara la promotie, ceilalti nu mai gasesc acele bilete si platesc mai mult. Dar asta nu inseamna ca TAROM e neserios, sau ca Jurca "mascareste" capturile de ecran ale biletelor in Photoshop.
Si apropo. Promotia mai e valabila pana pe 15 februarie, iar bilete mai sunt in sistem.
Sa auzim de bine!
* Foto header: © Souvenirpixels | Dreamstime.com - Man Looking At Moon On Dock In Whistler Photo
Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
3. Aflam detalii legate de acest avion. Tipul aeronavei este Boeing 737-700, primul zbor a avut loc in martie 2001, are varsta de 14 ani si este activ in flota TAROM.
Avionul a fost botezat "Braila", iar din 2011 este vopsit in livery-ul aliantei Sky Team. Iata si o fotografie cu el, poate l-ati vazut pe Aeroportul Otopeni. :)
Conform PlaneSpotters.net, companiile romanesti opereaza avioane cu varsta cuprinsa intre:
Construit in 1942, aeroportul este considerat unul dintre cele mai bine dotate din vestul Europei, la capitolele navigatie, control de trafic si mentenanta aeronavelor. Din 1989, 
Aeroportul este asadar destul de modern. "Miroase" a nou, datorita facelift-ului pe care l-a primit in ultimii ani. M-a frapat inaltimea tavanului, care, sa zic, ar fi mai mare decat in alte aeroporturi. E doar o impresie. Sper sa nu gresesc.
Cum ajungi de la aeroport in centrul Lisabonei
Dupa asta te prezinti pentru baggage drop off (predarea bagajelor), care merge foarte repede, si control corporal. Dincolo de linia de control te asteapta cam aceleasi tipuri de magazine pe care le gasesti in orice aeroport din lume - duty free-uri (scumpute), magazine de haine, terase si restaurante.
Am remarcat un Mc Donald's, Pizza Hut si Starbucks, dintre brandurile cunoscute. Preturile sunt insa mai mari decat in oras. Un hamburger era 1,80 euro, in loc de 1,00 euro in oras. Dar, nah, esti in aeroport.
Imbarcarea spre Bucuresti era prevazuta la poarta 41A, pare-se ca in zona non-Schengen a aeroportului. Asa ca a trebuit sa mai trecem si de punctul de control al pasapoartelor. Mi-am scanat singur pasaportul, apoi o camera focusa pe fata pasagerului si primeai OK-ul de trecere. Smart.
In fine, ajungi la poarta de imbarcare, langa care mai sunt duty-free-uri, ceva mai mici, asta daca ai uitat sa iei ceva.
Amsterdam. Aici mergi daca esti pus pe distractie si nu te deranjeaza umezeala, pentru ca mai mereu e racoare, e innorat, ploua sau burniteaza. O sa vezi canale cate nu ai vazut in toate excursiile de pana atunci, motiv pentru ca multe strazi seamana intre ele si le confunzi. Daca faci abstractie de cartierul rosu, intesat de vitrine si coffee shop-uri (unde se fumeaza iarba), Amsterdamul e un oras "normal". Muzeele sunt de buna calitate, dar cam scumpe. Cartofi prajiti cu maioneza, un soi de hering marinat vandut pe strada, sandwich-uri, waffle si bere Heineken, sunt cateva delicii locale. Si apropo, nu-mi place limba olandeza. Parca te scuipa cineva in permanenta, din cauza multimii H-urilor rostite din gat.
Atena. Un fel de Bucuresti cu de o mie de ori mai multe vestigii istorice. (Aproape) orice bolovan din Atena are povestea lui, si a servit, la un moment dat, ca punct de sprijin (bacncuta) pentru vreun Pitagora sau Aristotel. In afara de istorie, orasul nu impresioneaza cu mare lucru. Vara e cald de-ti iese limba, strazile aglomerate, iar terasele si cafenelele pline inca de la 10 dimineata. Munca e unul dintre ultimele locuri unde se imping grecii.
Barcelona. Un oras aflat in top 3 capitale europene pentru mine. E ca un ness 3 in 1. Oras, plaja si mare. La Barcelona mergi ca sa uiti de greutati. Nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza, o masa luata intr-unul din restaurantele deschise pe marginea apei (eventual in Portul Olimpic). La Barcelona mergi pentru peste, fructe de mare, paella, crema catalana si Sangria. Se face shopping de calitate, iar localurile avangardiste sunt la tot pasul.
Berlin. Cel mai contrastant oras pe care l-am vazut in Europa. Pe de o parte e atmosfera incarcata de povara razboiului si a separatiei RDG/RFG (vezi 
Bruxelles. Capitala Belgiei fara bere, tocanite pe baza de vita, moulles (midii) servite cu cartofi prajiti, waffle, 
Budapesta. Elegant si plin de farmec. Astea sunt epitetele care se lipesc ca marca de scrisoare de capitala maghiara. In Budapesta e musai sa prinzi soare ca sa poti urca pe 
Copenhaga. 
Dublin. O Londra rurala, daca mi-e permisa comparatia. Daca in capitala Marii Britanii vezi tineri imbracati dupa ultimele tendinte, frizuri zburate de pe fix, ei bine, Dublinul are o simplitate debordanta, care place. Si inca foarte mult. Un portie de fish and chips, o bere la pint si o cantare live intr-un pub din 
Helsinki. Castiga detasat, in preferintele personale, titlul de cea mai plictisitoare capitala europeana. Nu are nicio treaba atmosfera din Helsinki cu cea din Stockholm sau Copenhaga. In afara de muuuulte biserici si plimbari prin parcuri si piete, in Helsinki nu prea ai ce sa faci. Oamenii sunt linistiti si vorbesc incet si putin parca sa nu se deranjeze nici pe ei.
Istanbul. Orasul aflat la limita europeana a Turciei e o experienta istorica, comerciala si culinara desavarsita. Turcii fac orice ca sa te simti bine si sa iti ia banul. Dar nu cu dat in cap! La ei funtioneaza din plin zicala "clientul nostru, stapanul nostru". Plimba-te pe Bosfor, mergi la moschei, mananca peste si preparate traditionale, bea ceai si fa-ti un platouas cu deserturi in care mierea si nuca sunt din abundenta.
Lisabona. Locul de unde au plecat marii navigatori, ulterior deveniti descoperitori portughezi. E un oras simplu, care nu are pretentii de metropola, dar in care traditia si cultura locala s-au conservat foarte bine. Aduce mult cu sudul Spaniei - regiunea Andaluzia. Portiile de mancare sunt uriase, iar locurile de unde poti admira panorama orasului mai multe decat jucatorii dintr-o echipa de fotbal.
Londra. Inca nu m-am hotarat de unde se da ora exacta in materie de dichis si moda in Europa - de la Londra sau de la Paris? Londra este printre putinele capitale europene in care poti merge 3 zile numai ca sa stai in muzee. Sau 3 zile numai ca sa faci shopping, sau numai baruri. Asta pentru ca e mare si e extrem de bine dezvoltata.
Madrid. Imagineaza-ti cum ar arata Calea Victoriei din Bucuresti daca toate cladirile ar fi renovate si puse la punct. Ai aproape imaginea Madridului. Centrul vechi al orasului e mai auster decat cel din Roma, dar mai aerisit. E, dupa cum spunea un amic, un oras non-stresant. Dimineata e musai sa iei micul dejun intr-un bar/magazin cu jamoane agatate pe pereti. Aduce cu zona centrala din Bruxelles si cu Parisul.
Milano. Cred ca e cea mai elegant oras din Italia. Mai multi oameni frumosi si aranjati nu am vazut nicaieri altundeva in Europa. Milanezii au un cult pentru mancarea buna si hainele de calitate. Partea buna la Milano e ca nu ai multe obiective de vizitat si ai timp si pentru tine. Sa stai la o cafea, sa mananci ceva bun, sa iti cumperi ceva. E de mers la prima iesire in strainatate cu iubitul/iubita.
Monte Carlo. Bogatie, discretie si bun gust. Desi in principatul Monaco stau unii dintre cei mai bogati oameni din lume, bunul simt si educatia sunt la loc de cinste. O sa vezi Ferrari-ul parcat in fata cazinoului sau Aston Martinul stand la stop in spatele unui autobuz, dar nu vei vedea tentatia, pe care din pacate o avem si noi, de a epata, de a se da in stamba. Este un orasel extrem de curat, asezat pe verticala. Intre niveluri te plimbi cu liftul. E de vazut intr-o zi.
Munchen. Capitala Bavariei, capitala berii. Munchenul e un oras rafinat, in special zona sa centrala. Vara e fain sa stai la o bere afara, la terasele nemtesti in care se servesc carnati, jambon la protap sau cioan cu galuste si varza langa. Recomandat celor care vor sa se plimbe, sa manance (greu) si sa bea bere.
Oslo. E cea mai trista capitala din trioul CPH-Stockholm-Oslo. Nu simti vibratia de pe strazile din Stockholm si Copenhaga. E un oras in sanul naturii. Daca mnergi cateva statii cu metroul din centru, ajungi la ... munte. Esti efectiv in padure. Am povestit despre 
Paris. O sa incerc sa nu intru in multe detalii legate de Paris pentru ca e pacat sa va stric momentul de visare. Ziua mea perfecta in Paris incepe cu un croissant si o cafea, 
Praga. Zona centrala - nota 10, restul orasului nu difera mult de capitala noastra mult iubita. De cate ori ma nimeresc in Praga, indiferent de cat de putin dureaza escala, fug spre centru numai ca sa mananc un carnat si sa beau o halba de Pilsner sau Gambrinus.
Riga. Capitala Letoniei pare incremenita in timp. Cand am fost prima oara, prin 2009, aveam impresia ca m-am intors in Romania, prin '95. Trenuri vechi, gara veche, mijloace de transport in comun sovietice, atmosfera sovietica. Era 1 septembrie, prima zi de scoala. Am remarcat ca inca se mai poarta strampii (dresul) la sandale. La capitolul vestimentatie sunt deficitari letonii. Centrul vechi este foarte frumos, la fel raul Daugava, care strabate orasul. Inca un mare plus pentru mancarea locala. Si am ramas surprins sa vad ca localnicii prefera un pahar de compot sau suc de morcovi in detrimentul bauturilor de tip cola.
Roma. Un alt oras din categoria "mai bine nu povestesc", ca mereu uit o groaza de lucruri de spus despre el. In Roma trebuie sa iesi numai pe strada si sa te lasi purtat de pasi pe unde vor ei. Intregul oras este un muzeu in aer liber. Atmosfera este exceptionala. Sa-i vezi pe italieni imbracati intr-o pereche de blugi, cu o camsuta si un puloveras pe deasupra, esarfa la gat, cum se dau jos de pe scuter, intra intr-o cafetarie si comanda un espresso.
Stockholm. Sa vorbesc eu despre Stockholm nu stiu daca e cel mai bun lucru, pentru ca voi fi din cale afara de subiectiv, fiind orasul meu preferat. Vara, cand e bine sa mergi, noptile dureaza cateva ore, iar lumina este parca mult mai puternica decat in alte zone ale Europei. Stockholm a fost declarat acum cativa ani cea mai verde capitala a Europei. Orasul este format din 14 insule, are un centru vechi (Gamla Stan) si emana fericire. Nu intamplator danezii si suedezii ocupa, mai mereu, primele doua pozitii in topul celor mai fericite popoare din lume.
Tallinn. Cea mai frumoasa dintre cele 3 capitale baltice. Stii care e norocul Helsinki-ului? Ca e la 2 ore de mers cu vaporul de capitala Estoniei. In acest fel, turistii mai variaza peisajul si se intorc foarte binedispusi din Estonia. Orasul vechi are o atmosfera medievala, fiind ridicat in interiorul zidurilor unei cetati. Pe stradutele pavate cu piatra cubica miroase a migdale glazurate (trase in fel si fel de arome - usturoi, caramel, fum). Restaurantele din centrul vechi sunt de pe la 1500-1600 si au un farmec aparte. Asa arata orasul. Din pacate pozele meu din Estonia s-au pierdut. :(
Viena. O Germanie mai putin riguroasa, mai spre sufletul romanului. Cand ajungi la palatele din zona istorica a orasului si vezi trasurile trase de cai, te astepti ca dintr-odata imaginea sa devina alb-negru, iar prin fata ta sa inceapa sa umble printesele si domnii imbracati in cardiganuri rosii, pantaloni negri cu jambierele trase peste ei si peruci carliontate albe. Viena e rafinata, e simpla, dar complicata. :)
Si iata-ne si in trenul de Marseille. Peisajul este total schimbat. Parca suntem in trenul care duce spre Piatra Olt, nicidecum spre al doilea oras ca marime al Frantei. Colegii de tren, usor dubiosi. Asta ca sa indulcesc tonul povestirii. Unul asculta un soi de manele. Habar nu am unde le-as plasa pe harta, daca m-ai pune. Ceva arabesc, dar parca nu foarte arabesc, balcanic, dar nu romanesc ... In fine. Altul, ras in cap pe o parte, parca se intorcea acasa dupa o perioada petrecuta in arest sau la catanie. Altul tipa la interlocutorul lui de la telefon. Se vorbeau in tren toate limbile posibile. Sentimentul de disconfort psihic prindea radacini tot mai bine.
Dupa mai bine de un ceas, iata-ne, in sfarsit in Marseille, la metrou. Suntem chiar in centru, schimbam si mai mergem vreo 4-5 statii pana la hotel, aflat langa port. In statie nimic anormal. Oameni de toate felurile, culorile si marimile. Pleaca metroul si ajungem la prima. Cativa albi coboara. Mai mergem o statie, ramanem eu cu doamna mea si inca doi pustani albi in metrou. La urmatoarea coboara si tinereii, si iata-ne intr-o garnitura de metrou, inconjurati de oameni de culoare. Nu am nicio problema cu negrii, cu arabii, dar in momentul in care vezi un domn legat la cap cu un soi de turban negru, nebarbierit de cand era in clasa a 7-a, care te fixeaza cu privirea, parca, parca, incep sa-ti tremure "gladiolele", cum ar spune un prieten bun. Nu ma socheaza oamenii normali, ci ciudatii.
Coboram din metrou. In fata noastra vreo 6-7 insi care dadeau impresia ca formasera o gasca ad-hoc, in mijlocul de transport. Unul isi aprinde o tigara in fata mea, pe peron, in drumul spre iesire. Trage un fum. Vine un damf. E iarba. Pfff ... Gestul lui e preluat imediat si de alti 2-3 din gasca. Raman ca prostu'. Pai la mine la Obor, pe peron, nu se fumeaza. Oi fi eu demodat.
Ulterior aveam sa constatam ca fumatul la metrou e o practica des intalnita in statiile aflate mai spre periferie. Poate asta sa fie si motivul pentru care intre linii este apa. Ca sa se stinga mucurile aruncate cu un gest de indiferenta patologica.
Prima seara in oras
De fiecare daca cand merg undeva, vreau sa vad mai intai ceva cunoscut. Un turn Eiffel, un Big Ben, un Coloseum. Sa simt atmosfera orasului, sa-i iau pulsul. In Marseille, punctul de maxim interes este 
Noaptea, toate pisicicile sunt negre. Ziua, se mai albesc
Ca prima seara in Marseille nu mi-a oferit nici macar un moment sentimentul de vacanta, de relaxare, e de la sine inteles. Dar nu e bine sa judecam un oras dupa prima imagine pe care ti-o ofera, nu? Sa lasam sa treaca noaptea si maine poate vom vedea altceva. Corect? Eu zic ca da.
Ziua 2. Iesim din aparthotel pe la 10 dimineata. Afara soare, frumos, dar un vant sacaitor. Masina de la coltul hotelului, cu geamul mic din spate spart. Exact acea bucata de sticla despre care spun soferii ca e cea mai scumpa la o masina, dupa parbriz. Opaaa! Aici se fura (din cand in cand). Va dau cuvantul de onoare ca si a doua dimineata, in acelasi loc, o alta masina avea acelasi geam spart. Pesemne ca e o zona nesupravegheata, trece un "meserias", pac una in geam, ia ce are de luat si pleaca. Treaba lor.
Ajungem in centru, via Noailles, nu de alta, dar chiar imi doream sa vad daca si ziua e la fel. Atmosfera, total schimbata. Portul vechi este un intrand de apa, pe care sunt inghesuite o gramada de ambarcatiuni, ca sardinele intr-o cutie de conserve. De jur imprejurul apei sunt terase, restaurante si cateva magazine. Nimic nu se compara cu un pranz luat afara, chiar si in ianuarie, in bataia soarelui. Poate doar unul in mai sau iunie. :P
Orasul se vede excelent de la catedrala 
In centru, langa portul vechi, este 
Mai trec in revista centrul vechi, destul de neingrijit.
In concluzie
Ca o concluzie generala, desi e al doilea oras ca marime al Frantei si cel mai vechi din hexagon (anul 600 i. Hr.), Marseille e un oras putin ofertant. Exceptand zona portului, catedrala si fortul, mare lucru nu ai de admirat.
Seara trebuie sa fii atent pe unde mergi. Mancarea este buna, mediteraneana, dar destul de scumpa, ca in orice oras francez.
Cel mai bine cuplezi Marseille-ul cu alte orase pe care vrei sa le vizitezi.
De retinut!
Daca am uitat ceva, sau vreti sa stiti ceva in mod special, imi lasati un comment mai jos. Da?
Am plecat in vacanta "madeireza" la invitatia 
Si iata-ne urcati si in avionul de Madeira. Echipajul, foarte jovial, format din oameni frumosi si calzi. Parca eram la o fiesta cu ei, nu la un zbor de inca o ora si jumatate.
Aterizarea pe aeroportul din Madeira este fantastica. Citeam la un moment dat ca este intr-un top 10 al celor mai spectaculoase aterizari din lume, deoarece pista este scurta si aflata pe un soi de stanca langa apa. Avionul vine de deasupra oceanului, trece pe langa pista, face un turn around de 180 de grade si aterizeaza.
Et voila! Aeroportul este plin ochi. Zeci de oameni cu pancarte pe care e scris cate un nume din te miri ce colt al Europei, stau si isi asteapta oaspetii. Lehtonen, Nieminen, Nurminen ... E clar, e zona unde sunt asteptati finlandezii. Mai incolo, sunt grupurile. Majoritatea, turisti de varsta a 3-a din UK, Germania sau Scandinavia. Ne facem loc printre ei si il intalnim pe Miguel, soferul nostru. Miguel, imi pare rau ca nu mai am o poza cu el, e un soi de latino lover. Cu camasa desfacuta la 3 nasturi, sacou, freza atent aranjata si o engleza buna. Poftiti in masina! Poftim! :)
Dupa un transfer de 25 de minute catre 
In prima zi avem un singur punct de bifat. Este vorba despre 
In fiecare zi, la pranz si la cina eram dusi intr-un alt restaurant, tocmai pentru a testa tot ce are mai bun de oferit bucataria locala, dar despre asta voi povesti intr-un articol dedicat exclusiv mancarii din Madeira. OK?
Ziua 2
Sandra, ghidul nostru de la Oficiul de Turism ne asteapta impreuna cu Miguel in fata hotelului. Mergem la 
Dupa ce iesim din piata, strabatem stradutele pavate cu piatra cubica ale orasului vechi, cu directia teleferic, nu inainte de a intra intr-o cladire veche, refacuta superb in stil de muzeu de arta contemporana, care adaposteste si 
Dar pana la sanie a trebuit sa luam masa, desi micul dejun copios ne pusese capac multora dintre noi. Gazdele de la 
Privelistea de pe terasa domeniului este impresionanta.
Si acum cu sania! Ca tot suntem cu burta plina, nu? :))
"Carreiros" - saniile cu care ne vom pravali la vale - au aparut prin 1850, ca mijloc de transport pentru cei care locuiau in "deal". Ulterior, au devenit o adevarata atractie turistica a zonei. Saniile sunt facute dintr-un soi de rachita impletita, cu talpici din lemn. Doi baieti vanjosi, imbracati in haine albe din bumbac si palarii de paie, imping sania la vale pana prinde viteza si apoi ... tine-te bine! 2 kilometri de aventura pe niste stradute cu sens unic, sper. Sania poate prinde si 50 de kilometri pe ora. Recunosc ca au fost momente in care ma vedeam proiectat intr-una din masinile parcate de-a lungul drumului, total neinspirat daca ma intrebi pe mine. Din loc in loc apare cate un "pozac" care te imortalizeaza. Evident, jos ti se vinde fotografia pentru 10 euro.
Jos ne astepta Miguel, pus pe glume. Sunteti vii, v-a placut? Recunosc ca m-am ridicat cu picioarele mai moi decat in mod normal din sanie, dar experienta as repeta-o de 100 de ori. 30 de euro costa distractia, in doi.
Next stop - Pico de Areeiro, al doilea punct ca altitudine de pe insula (1.818 metri).
Frumusetea Madeirei e data de peisajele salbatice si de zonele de microclimat. Fiind o insula muntoasa, aproape pe orice drum o iei cu masina ajungi sa treci prin cel putin un tunel. Ne spunea Sandra, ghidul grupului, ca in total pe insula ar fi intre 150 si 160 de tuneluri, cel mai lung cu o lungime de 3,2 kilometri. Nici ei nu le mai stiu numarul pentru ca in permanenta se mai descjide cate unul. Va dati seama? Ca la noi pe Valea Prahovei. Proasta gluma. :(
Ni s-a intamplat sa fie soare intr-un loc, sa intram in tunel, si dupa 2 kilometri sa iesim in ... ceata! De la locul unde se incheie "datul cu sania", pana la Pico de Areeiro am mers, sa zic, pret de o jumatate de ora. Nu exagerez daca spun ca am vazut toate neamurile de vegetatie. Sunt paduri de eucalipt, zone cu vegetatie alpina, rezistenta la vant, dar si paduri de laur, poate cel mai iubit copac al insulei, deoarece acesta retine umezeala din atmosfera, transformand-o in apa, care este transportata spre zonele mai joase prin 
Ei bine, in acest loc totul tine de noroc. Sunt zile, cum a fost si cea in care am mers noi, in care este ceata jos si soare pe varf. Sunt zile in care e ceata si jos si sus. Poti vedea de acolo toata insula, sau numai varfurile muntilor. Ideal e sa fie senin.
Daca ai chef de plimbare, o poti lua pe jos catre 
Si iata si faimoasele levadas, in drumul spre Santana.
Ziua 3
Drumul de acces spre acest punct este extrem de ingust. Se si spune ca cine poate conduce in Madeira, o poate face in orice alta parte a planetei.
Din cauza vremii urate nu am zabovit foarte mult in acest loc si am coborat, nu inainte de a servi o prajitura/turta locala - 
Scapam in cele din urma de ceata si burnita si ajungem la 
Si pentru ca se apropia ora pranzului, mai aveam o singura "escala" in plan - 
Pranzul il luam in port, la restaurantul 
Nu am inteles de ce toate activitatiile "agitate" erau programate imediat dupa masa. Si ma refer aici la datul cu sania sau iesitul pe mare. nava Santa Maria este o replica fidela a vasului cu care Cristofor Columb a traversat oceanul. Seamana cu o barca de pirati.
Imbarcarea se face in Funchal, apoi timp de 3 ore navigham paralel cu tarmul spre 
Ziua 4
Ultima zi de vacanta efectiva, pentru ca va spuneam ca in ziua 5 am zburat spre Bucuresti, a inceput pe la 10 fara 20 dimineata. Eram franti de oboseala, dar multumiti de tot ce vazusem pana atunci.
Era ziua in care ajungeam la fixatia mea - 
Si in fine, Cabo Girao! S-U-B-L-I-M! Un fel de "capatul lumii". Pentru mine, care am rau de inaltime, podeaua de sticla despre care citisem nu era cea mai buna inventie. Dar sticla de la CG e altfel, deoarece are niste punctulete desenate pe ea, si nu ai impresia aceea ca se casca un hau sub tine. Intrarea la CG e gratuita.
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, de aici o luam din nou catre nordul insulei, pentru a vedea piscinele naturale si grotele vulcanice. Nordul Madeirei este mult mai salbatic decat sudul. Tarmul este mai inalt, mai abrupt, zilele cu soare mai putine decat in sud, umezeala mai mare.
Daca in sud era vremea pe care o vedeti in poza (20 de grade si soare), in nord, cand am ajuns, era innorat, batea vantul, iar valurile ajungeau la cativa metri.
Din nou ne pandea ceata, in 
In drum spre 
Iata si imagini cu peisajul salbatic din nord. Acolo chiar simti forta oceanului, spre deosebire de sud, unde totul arata mai exotic.
In fine, iata-ne si in zona Seixal, la restaurantul 
O atractie importanta a nordului insulei sunt 
Deci in nord era innorat, in sud era bine. Iata o fotografie surprinsa din masina, pe drumul de intoarcere spre Funchal. Ceata si soare in acelasi timp.
Ultima oprire a fost pe 
Cam acesta a fost in mare traseul nostru in Madeira. Fotografiile au fost realizate, asa cum m-am priceput mai bine, cu un aparat 
Intr-o cursa aeriana regulata, pasagerii nu platesc niciodata toti acelasi tarif. Cel care a luat biletul cu cateva luni inainte, a cheltuit poate de 10 ori mai putin decat cel care si-a facut rezervarea in ziua premargatoare cursei.
La fel se intampla si in hoteluri. Fiecare unitate are propria politica de vanzari. Unii zic - camera dubla la noi costa 100 de euro pe toata durata anului! Si nu modificam pretul sub nicio forma. Altii, pornesc cu preturi mai mari si le scad pe masura ce se apropie sederea, daca cererea nu este mare. Altii fac promotii ad-hoc.
E musai sa tine cont de ceva. Spre deosebire de o anvelopa, care daca nu s-a vandut azi, se poate comercializa si maine, camera de hotel e o marfa perisabila. Nu ai inchiriat-o intr-o noapte, s-au dus banii! Sta goala.
In alta ordine de idei, aceeasi camera de hotel, poate avea preturi diferite, in functie de fiecare site de rezervari. Concluzionand, totul depinde de abilitatea celor de la DreamCheaper de a gasi "reduceri". Le gasesc, isi iau o cincime din ce au salvat. Nu gasesc, ura si la gara! Sa vezi ce o sa-i urasca acum cei de la Booking sau de la alte sisteme de rezervare. Foarte bine!
Cei de la DreamCheaper se lauda ca "rezolva" 2 din 3 rezervari, iar suma medie salvata e de 65 de euro. Sa-i vedem peste cateva luni. Mai vorbim.
1. Cazare in Mestre. Ai un buget redus pentru vacanta? Stai in Mestre, la 10-15 minute de mers cu autobuzul de Venetia. Vrei o experienta 100% venetiana, atunci ia-ti cazare chiar in Venetia.
2. Aterizezi pe Aeroportul Marco Polo (cel principal). Poti ajunge in Venetia 
3. Transport in Venetia. Traiasca mersul pe jos, ca taxiuri nu vei gasi. Nici autobuze. In schimb poti lua 
4. Murano si Burano. Cat stau in Venetia, eu nu mi-as lua niciun fel de abonament pentru vaporetto. Placerea e sa te pierzi pe stradutele care uneori se termina direct in ... apa. As face-o doar in ziua in care merg in cele doua insule. By the way, rezerva-ti o zi intreaga numai pentru Murano si Burano.
5. Urca in Campanila. Turnul din piata San Marco ofera o priveliste splendida. Urca in turn cand e senin afara, altfel vei fi dezamagit, din cauza cetii care se poate lasa deasupra lagunei.
6. Adrese. Daca vrei sa cauti o adresa in Venetia esti pierdut. 
8. Harta. Exista doua categorii mari de turisti - cei care fac lista cu tot ce trebuie sa vada si cei care se lasa purtati de drum. Daca faci parte din prima categorie, sau daca ai putin timp la dispozitie, nu ar fi rau sa-ti pui niste puncte pe o harta (Google Maps) si sa le urmaresti, intr-o ordine logica. Din cauza faptului ca de pe o parte pe alta a "garlei" nu poti trece la fiecare suta de metri, pentru ca nu sunt poduri, s-ar putea ca doua puncte alaturate pe o harta sa te forteze la un ocol de 20-30 de minute.
9. Suveniruri. Ca in orice oras turistic, la tarabe gasesti vrute si nevrute. Negociezi la sange cu indienii care vand. Nu-ti lua bratari, cercei, suveniruri din sticla de Murano de cum ajungi in Venetia. Vei ajunge in vestita insula si vei vedea ca toate sunt mai ieftine, oferta extrem de variata si mai frumoase.
10. Aglomeratie. Fii atent ca pentru a intra in cele mai importante atractii ale Venetiei, cum ar fi Palatul Dogilor, din cauza aglomeratiei, va trebui sa stau ceva timp la coada. Cel mai bine, 
Imaginati-va ca 
Cat costa avionul spre Lisabona
Drumul pana la Lisabona este destul de lung si obositor. Direct, din Bucuresti, zboara spre capitala Portugaliei numai 
Cat costa biletele si abonamentele de transport in comun in Lisabona
In mod cert, daca ai de gand sa vizitezi toata Lisabona, abonamentul de o zi e varianta cea mai buna. Gandeste-te ca un abonament de o zi costa cat 4 bilete simple. Deci doua dusuri si doua intorsuri. Ca sa ajungi din centru in cartierul Belem, spre exemplu, iei metroul plus un autobuz.
Site-ul 
Preturi pass-uri si alte tururi
O varianta buna de a gestiona cheltuielile pe care le faci in Lisabona este 
Cat costa o masa la Lisabona
Mancarea la Lisabona e ieftina. Punct! Pentru 6 euro, in 
Cat costa intrarea la muzeele din Lisabona
Aud de un bar, de un hotel, de un magazin sau un stadion, procedez la fel. Dar mare atentie, trebuie sa fii logat in contul de Gmail, pentru ca Google Maps sa iti tina minte toate locurile salvate, tot istoricul.
O sa zici acum - pai ce, sunt prost si nu le tin minte? Iti spun eu ca nu le tii, pentru ca zilnic iti trece atata informatie prin fata ochilor. Si e pacat, ca se pierd.
Ideea e urmatoarea. Mai mult ca sigur ca nu vei pleca in urmatoarea vacanta intr-acolo. Dar, pe masura ce stelutele se aduna pe harta, probabilitatea creste ca in orice colt al lumii te-ai deplasa, sa gasesti pe "langa" si ceva ce ti-a facut cu ochiul la un moment dat. Ceva cool.
Ce daca anul acesta nu mergi la ski in Franta, nordul Italiei sau Austria? Pune acolo cu x partia pe care s-a tinut ultima etapa de cupa mondiala. La anul ... cine stie!?
Cam asa arata harta mea europeana azi, dupa ce am facut curat prin ea. Daca ma duc in zoom pe ea, stelutele se inmultesc.
Iar pe harta aceasta poti naviga si offline cand esti in strainatate. Bafta!
Valurile marii se sparg cu putere de peretii de stanca, dandu-ti o stare ciudata. Iti dai seama cat esti de mic in raport cu forta naturii. Oamenii si-au construit case chiar in stanca. Mai jos este o poza cu restaurantul 
Oamenii din Polignano sunt extrem de linistiti. Nu ai crede ca ceva le poate ciobi karma sau strica ziua. :P Pescuitul si turismul sunt principalele surse de venit pentru localnici. Plaja nu e fantastica, fiind foarte pietroasa.
Si ca sa intram in starea de visare, va mai spun ca 
Pont: Cand ajungi cu trenul in Polignano a Mare, inainte de a merge catre centru, uita-te cand ai tren de intoarcere spre Bari. Nu de alta, dar trenurile vin la o ora, o ora si ceva. Si s-ar putea sa bati drumul degeaba catre gara si trenul de abia sa fi plecat.
In plus, biletele se cumpara destul de greu de la automatele din gara, care merg foarte prost sau nu merg deloc. Iar om la ghiseu nu o sa gasesti. Vis-a-vis de gara e un magazin "Tabacchi", de unde iti poti lua biletul. Costa 2,40 euro si nu e cu ora fixa de intoarcere.
Si cobori, si cobori. Esti pe plaja. Calca. Fara frica!
The Ocean.
