[image name=line]
Intre
Dublin/Irlanda si
Guinness poti pune semnul egal. Totul este branduit cu
Guinness in capitala
Irlandei, toata lumea bea
Guinness. Exista ciocolata cu bere, paine cu bere, unele tocanite se fac cu aceasta bere, iar
echipa de rugby a Irlandei (sport care este o religie in insula) este sponsorizata de acest brand.
Povestea Guinness Storehouse
Pe scurt.
Guinness Storehouse se afla intr-o cladire din
St. James's Gate. Ei bine, aceasta cladire a fost construita in
1902, si pana in
1998, atunci cand a fost scoasa definitiv din procesul de productie, a servit ca si zona de fermentatie. Acolo se adauga drojdia in bere, iar bautura era lasata la fermentat. In '98 sectia este inchisa, iar pe locul ei urma sa se deschida in
2000 acest
Guiness Storehouse, templul berii negre irlandeze. Statistica spune ca aproximativ
4 milioane de oameni au vizitat muzeul (sa-i spunem asa) pana in prezent. Intre ei, numeroase vedete de la
Hollywood, sportivi celebri si chiar regina
Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Le vei vedea tuturor pozele expuse la "panoul de onoare".
Despre vizita propriu-zisa
Guiness Storehouse este aproape la iesirea din
Dublin, in partea de vest a orasului. Este o zona industriala, cu cladiri inalte de caramida gri, care te fac, aproape fara sa vrei, sa te intrebi cum o fi fost pe acolo acum doua sute si ceva de ani.
Pe strada pe care se gaseste intrarea in
GS (il voi mai denumi si asa din dorinta de a econimisi litere :-)) miroase a orz prajit. Parca esti in desene animate. Te duci dupa miros.
![fabrica-guiness-1]()
Am ajuns si la intrare. Un fel de zona de
control pasapoarte de la aeroport. Sunt mai multe culoare si case de unde iti cumperi biletul de acces.
Pretul unui bilet este
16,50 euro pentru un adult, in acesti bani fiind inclusa si o halba (pint) de bere.
Pont: daca iti cumperi biletul on-line, platesti cu
10% mai putin. Achizitionezi pe net si cand ajungi sa vizitezi muzeul, ridici biletul de la o casa amenajata in acest sens.
Noi am intrat "gratuit" sa zic, deoarece aveam
Dublin Pass, despre care
ti-am mai povestit. Cu acest pass nu stai nici la coada, indiferent cata lume ar astepta. Este un culoar separat pe care ai acces in muzeu.
![fabrica-guiness-2]()
Hopaaaa! Si am intrat! Parca ajungi intr-o catedrala moderna. La primul nivel este un magazin imens cu produse branduite: de la geci, hanorace, fulare, pana la beri de toate soiurile, pahare, magneti, ciocolata si alte dulciuri care iti fac cu ochiul.
O domnisoara simpatica le face celor prezenti instructajul. Iti spune cum este organizat muzeul, ce vei vedea in cladirea de sapte etaje si iti ureaza un calduros "enjoy your visit".
Urmeaza distractia.
![fabrica-guiness-3]()
La primul nivel iei contact cu cele patru ingrediente "magice" din care se face berea:
apa, malt, hamei si drojdie.
Maltul este un orz lasat la incoltit, apoi prajit.
![fabrica-guiness-4]()
De cand am plecat din tara, stiam ca
Guinness e un brand mare, dar nu imi dadeam seama de anvergura sa. Am ramas surprins sa aflu ca cei de la
G cumpara 2/3 din productia anuala de orz a
Irlandei. Cica exista oameni specializati in acest sens, al caror job asta este - sa umble prin
Irlanda si sa identifice fermierii cu cea mai buna (calitativa) productie din anul respectiv.
![fabrica-guiness-5]()
Urmeaza cateva povesti despre drojdie, hamei si o cascada care face un zgomot asurzitor. In ea, turistii arunca bani, destinati unor programe caritabile.
![fabrica-guiness-6]()
![fabrica-guiness-7]()
La nivelul urmator este o camera, pe peretii careia se gasesc mai multe plasme. De la distanta am crezut ca sunt tablouri. In fiecare asa-zis "tablou" se afla un personaj. In momentul in care te afli exact in fata "tabloului", pe plasma incepe sa se deruleze un filmulet, in care iti sunt povestite lucruri interesante din istoria
Guinness.
![fabrica-guiness-8]()
Din intamplare, sau nu stiu cum sa-i spun, doamna din imagine,
sotie de angajat Guinness de prin anii '70, incepe sa-mi "povesteasca" pe un ton calm si relaxat, cat de bine e sa calatoresti. Ca e cel mai frumos lucru, ca e relaxant, ca e bine sa stai la plaja, etc.
Pai de asta am batut atata drum de pe malurile
Dambovitei? Ca sa-mi spui tu ca e bine sa calatoresc? Normal ca e bine. Ca in vorba aia: "mai bine sa fie bine, decat sa fie rau". :-)
A venit si invatatura.
Guinness a fost prima corporatie din lume care a introdus concediul platit pentru angajatii sai si chiar ii incuraja pe acestia sa plece in vacanta.
![fabrica-guiness-9]()
Mergem mai departe si gasim fel si fel de unelte si masinarii folosite la
procerea berii. Sunt dispozitive care, la un moment dat, se aflau in procesul de productie.
Lucru bun in muzeu: acolo unde nu ti se poate reproduce pe viu un anumit proces, exista plasme pe care se deruleaza imagini cu procesul respectiv filmat in fabrica. In plus, langa orice obiect se gaseste si o placuta pe care sunt trecute informatiile care trebuie stiute despre el.
![fabrica-guiness-10]()
La mai toate etajele se gasesc mici
bufete in care te poti opri, bea o cafea, un suc, o bere, alaturi de o briosa sau un sandwich. Preturile nu sunt obscene (2-3 euro o gustare, 4-5 euro un sandwich).
![fabrica-guiness-11]()
Zona de butoaie. Povestile din aceasta sectiune a muzeului sunt impresionante. Se spune ca butoaiele de lemn, cand se reintorceau in fabrica pentru reumplere, erau verificate si rasverificate. Angajatii cu mirosul cel mai fin lucrau in acest "departament". Munca era grea nu neaparat din cauza faptului ca era necesara verificarea a sute de butoaie zilnic, ci din cauza faptului ca fiecare butoi, si nu erau usoare deloc, trebuia ridicat la nivelul nasului si mirosit asadar " din picioare". Daca se aplecau, nu mai intra aerul corespunzator in organism, iar rezultatul putea fi alterat.
"Mirositorilor" li se testau periodic simturile. Cine nu mai mirosea bine, revenea la job-ul anterior detinut in fabrica.
![fabrica-guiness-12]()
Si realizezi cat era de ... mirosit? Aceasta este o fotografie din 1800 si ceva...
![fabrica-guiness-13]()
Urmeaza partea in care nasul turistilor este pus la incercare. In aceasta camera se gasesc
4 cilindri din care iese abur. Ai ghicit! Sunt patru deoarece berea are 4 ingrediente: apa, malt, hamei, drojdie. Total, 4 aburi cu arome diferite.
In aceasta camera, primesti un mic paharel plin cu bere. Cu acest recipient, pasesti in camera urmatoare, unde esti invatat cum se bea berea
Guinness.
![fabrica-guiness-14]()
Regula spune ca trebuie sa ridici bratul la nivelul umerilor, sa tragi aer in piept si sa bei. Acum nu stiu cat e marketing si cat realitate.
![fabrica-guiness-15]()
Am mirosit, am invatat sa bem bere, stim mai toata istoria G. Vine partea cea mai interesanta a vizitei -
turnarea in pahar.
![fabrica-guiness-17]()
In aceasta camera, un specialist G ii invata pe turisti
cum se toarna pintul perfect de Guinness.
![fabrica-guiness-18]()
Mai intai se alege un pahar curat, racit in prealabil. Pe pahar vei vedea ca este o harpa - logoul berii G. Se pune degetul aratator pe harpa, se intoarce paharul la 45 de grade si se toarna berea, tragand de maneta draftului pana cand lichidul ajunge la harpa (varful degetului).
Pintul obtinut are 2-3 centimetri lipsa. Se lasa la linistit timp de doua minute, dupa care se toarna si restul de bere, impingand maneta de aceasta data (presiunea cu care vine berea este mai mica).
![fabrica-guiness-19]()
Am obtinut paharul perfect, o diploma de "mare meserias", ni se face o poza si iesim afara. Mai trebuie sa invete si alti turisti cum se toarna berea.
![fabrica-guiness-21]()
Si ca sa vedeti pana unde se duce marketingul bine aplicat, la iesire, pe un Ipad, iti vei gasi poza care ti-a fost facuta inauntru. Poti sa o postezi direct pe pagina ta de facebook sau o poti trimite pe e-mail.
![fabrica-guiness-22]()
In fine, punctul final al vizitei este
atriumul (etajul 7). Este o camera din sticla (360 de grade), de unde poti vedea tot
Dublinul si unde iti savurezi berea turnata anterior cu manuta proprie.
![fabrica-guiness-23]()
![fabrica-guiness-24]()
![fabrica-guiness-25]()
La final, dupa
3 ore si jumatate de stat in muzeu, parca merge o tocanita adevarata de vita.
![fabrica-guiness-26]()
Iar inainte de a iesi din muzeu, poti trece pe la
magazinul de suveniruri. Cine stie cand mai ajungi pe acolo ...
![fabrica-guiness-27]()
![fabrica-guiness-28]()
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe pagina facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Am ajuns si la intrare. Un fel de zona de control pasapoarte de la aeroport. Sunt mai multe culoare si case de unde iti cumperi biletul de acces.
Pretul unui bilet este 16,50 euro pentru un adult, in acesti bani fiind inclusa si o halba (pint) de bere.
Pont: daca iti cumperi biletul on-line, platesti cu 10% mai putin. Achizitionezi pe net si cand ajungi sa vizitezi muzeul, ridici biletul de la o casa amenajata in acest sens.
Noi am intrat "gratuit" sa zic, deoarece aveam Dublin Pass, despre care ti-am mai povestit. Cu acest pass nu stai nici la coada, indiferent cata lume ar astepta. Este un culoar separat pe care ai acces in muzeu.
Hopaaaa! Si am intrat! Parca ajungi intr-o catedrala moderna. La primul nivel este un magazin imens cu produse branduite: de la geci, hanorace, fulare, pana la beri de toate soiurile, pahare, magneti, ciocolata si alte dulciuri care iti fac cu ochiul.
O domnisoara simpatica le face celor prezenti instructajul. Iti spune cum este organizat muzeul, ce vei vedea in cladirea de sapte etaje si iti ureaza un calduros "enjoy your visit".
Urmeaza distractia.
La primul nivel iei contact cu cele patru ingrediente "magice" din care se face berea: apa, malt, hamei si drojdie.
Maltul este un orz lasat la incoltit, apoi prajit.
De cand am plecat din tara, stiam ca Guinness e un brand mare, dar nu imi dadeam seama de anvergura sa. Am ramas surprins sa aflu ca cei de la G cumpara 2/3 din productia anuala de orz a Irlandei. Cica exista oameni specializati in acest sens, al caror job asta este - sa umble prin Irlanda si sa identifice fermierii cu cea mai buna (calitativa) productie din anul respectiv.
Urmeaza cateva povesti despre drojdie, hamei si o cascada care face un zgomot asurzitor. In ea, turistii arunca bani, destinati unor programe caritabile.
La nivelul urmator este o camera, pe peretii careia se gasesc mai multe plasme. De la distanta am crezut ca sunt tablouri. In fiecare asa-zis "tablou" se afla un personaj. In momentul in care te afli exact in fata "tabloului", pe plasma incepe sa se deruleze un filmulet, in care iti sunt povestite lucruri interesante din istoria Guinness.
Din intamplare, sau nu stiu cum sa-i spun, doamna din imagine, sotie de angajat Guinness de prin anii '70, incepe sa-mi "povesteasca" pe un ton calm si relaxat, cat de bine e sa calatoresti. Ca e cel mai frumos lucru, ca e relaxant, ca e bine sa stai la plaja, etc.
Pai de asta am batut atata drum de pe malurile Dambovitei? Ca sa-mi spui tu ca e bine sa calatoresc? Normal ca e bine. Ca in vorba aia: "mai bine sa fie bine, decat sa fie rau". :-)
A venit si invatatura. Guinness a fost prima corporatie din lume care a introdus concediul platit pentru angajatii sai si chiar ii incuraja pe acestia sa plece in vacanta.
Mergem mai departe si gasim fel si fel de unelte si masinarii folosite la procerea berii. Sunt dispozitive care, la un moment dat, se aflau in procesul de productie.
Lucru bun in muzeu: acolo unde nu ti se poate reproduce pe viu un anumit proces, exista plasme pe care se deruleaza imagini cu procesul respectiv filmat in fabrica. In plus, langa orice obiect se gaseste si o placuta pe care sunt trecute informatiile care trebuie stiute despre el.
La mai toate etajele se gasesc mici bufete in care te poti opri, bea o cafea, un suc, o bere, alaturi de o briosa sau un sandwich. Preturile nu sunt obscene (2-3 euro o gustare, 4-5 euro un sandwich).
Zona de butoaie. Povestile din aceasta sectiune a muzeului sunt impresionante. Se spune ca butoaiele de lemn, cand se reintorceau in fabrica pentru reumplere, erau verificate si rasverificate. Angajatii cu mirosul cel mai fin lucrau in acest "departament". Munca era grea nu neaparat din cauza faptului ca era necesara verificarea a sute de butoaie zilnic, ci din cauza faptului ca fiecare butoi, si nu erau usoare deloc, trebuia ridicat la nivelul nasului si mirosit asadar " din picioare". Daca se aplecau, nu mai intra aerul corespunzator in organism, iar rezultatul putea fi alterat.
"Mirositorilor" li se testau periodic simturile. Cine nu mai mirosea bine, revenea la job-ul anterior detinut in fabrica.
Si realizezi cat era de ... mirosit? Aceasta este o fotografie din 1800 si ceva...
Urmeaza partea in care nasul turistilor este pus la incercare. In aceasta camera se gasesc 4 cilindri din care iese abur. Ai ghicit! Sunt patru deoarece berea are 4 ingrediente: apa, malt, hamei, drojdie. Total, 4 aburi cu arome diferite.
In aceasta camera, primesti un mic paharel plin cu bere. Cu acest recipient, pasesti in camera urmatoare, unde esti invatat cum se bea berea Guinness.
Regula spune ca trebuie sa ridici bratul la nivelul umerilor, sa tragi aer in piept si sa bei. Acum nu stiu cat e marketing si cat realitate.
Am mirosit, am invatat sa bem bere, stim mai toata istoria G. Vine partea cea mai interesanta a vizitei - turnarea in pahar.
In aceasta camera, un specialist G ii invata pe turisti cum se toarna pintul perfect de Guinness.
Mai intai se alege un pahar curat, racit in prealabil. Pe pahar vei vedea ca este o harpa - logoul berii G. Se pune degetul aratator pe harpa, se intoarce paharul la 45 de grade si se toarna berea, tragand de maneta draftului pana cand lichidul ajunge la harpa (varful degetului).
Pintul obtinut are 2-3 centimetri lipsa. Se lasa la linistit timp de doua minute, dupa care se toarna si restul de bere, impingand maneta de aceasta data (presiunea cu care vine berea este mai mica).
Am obtinut paharul perfect, o diploma de "mare meserias", ni se face o poza si iesim afara. Mai trebuie sa invete si alti turisti cum se toarna berea.
Si ca sa vedeti pana unde se duce marketingul bine aplicat, la iesire, pe un Ipad, iti vei gasi poza care ti-a fost facuta inauntru. Poti sa o postezi direct pe pagina ta de facebook sau o poti trimite pe e-mail.
In fine, punctul final al vizitei este atriumul (etajul 7). Este o camera din sticla (360 de grade), de unde poti vedea tot Dublinul si unde iti savurezi berea turnata anterior cu manuta proprie.
La final, dupa 3 ore si jumatate de stat in muzeu, parca merge o tocanita adevarata de vita.
Iar inainte de a iesi din muzeu, poti trece pe la magazinul de suveniruri. Cine stie cand mai ajungi pe acolo ...
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe pagina facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Insulele Seychelles
Nuci de cocos, broaste testoase uriase si nori dragoste care "plutesc" in aer - Insulele Seychelles. Sunt statul cu cea mai mica populatie de pe continentul african - vreo 85.000 de locuitori, din care 24 de mii in insula principala - Mahe, Victoria. In total sunt 115 insule, dar nu toate sunt locuite.
Daca vrei muzee, aventura si cluburi de noapte, nu prea ai ce cauta aici.
Mahe are numai 28 de km lungime si pentru ca este si capitala, gazduieste Gradina Botanica (toata insula e o adevarata Gradina, pentru ca e plina de palmieri, cocotieri, plante protejate de lege, etc), primaria si cateva mici muzee. Insa, odata ce ai aterizat aici (e cel mai dragalas aeroport pe care am calcat vreodata: din lemn, oamenii nu sunt scortosi, in uniforme serioase, au loc 2-3 avioane in acelasi timp la poarta) poti sa iei barca si sa pornesti sa explorezi.
Daca esti fan scufundari (scuba diving si snorkelling), este locul ideal pentru asta: apa este limpede, turcoaz, cu o temperatura medie anuala de 29 de grade. Daca nu, poti incerca o partida de golf sau calarie. Mai toate resorturile ofera variante si excursii pentru a-ti petrece ziua.
Daca nici asta nu te incanta, incearca sa te “lipesti” de un grup si sa mergi cu ei cu barca la pescuit. Cand spun cu barca la pescuit, ma refer la un velier serios unde reusesti sa aduni kilograme serioase de ton. Insulele Seychelles sunt renumite pentru exportul de ton, nuci de cocos, vanilie si carapace de broasca testoasa.
Cand te saturi de lenevit pe un sezlong la soare, ia-o la pas prin padure. Palmieri, cocotieri, vanilie, cat vezi cu ochii. Este foarte probabil sa dai nas in nas si cu o testoasa uriasa, pentru ca Aldabra este printre putinele insula din lume unde se mai gasesc astfel de exemplare. Atentie! Cand spun uriase, nu zic si periculoase. Pe cat sunt de mari, pe atat sunt de pasnice:)!
Si varianta pentru lenesi - statul la soare, pe o plaja perfecta cu nisip alb, vegetatie salbatica, apa limpede, turcoaz. Poti sa incerci cocktailuri traditionale, nuca de cocos si tot soiul de fructe de mare. Seara incepe cu un masaj traditional cu uleiuri aromate ( au un talent deosebit la capitolul Spa) si continua cu o cina romantica pe malul Oceanului Indian - unde se asculta muzica traditionala.
Daca ai un moment de ratacire, poti chiar sa il/o ceri de sotie si sa faci nunta imediat. Pe plaja. Totul e pregatit. Se intampla frecvent ca dupa o astfel de vacanta in doi, finalul sa aduca un inel pe deget:)!
Distractie placuta!
[wpsgallery]
4. 
5. 
6. 
7. 
8. 
9. 
In Barcelona poti sta o saptamana fara sa te plictisesti. Mancarea e buna, vremea calduta si ai ce vizita. De fiecare data cand am fost in ianuarie am avut intre 14 si 18 grade, ziua. Cu 
Sau Palma de Mallorca, daca vrei sa stai la "clatit creierul" intr-o insula. Zbor tot cu irlandezii la 35 euro, dus-intors. O noapte de cazare este pe la 
In fine, mi-a mai atras atentia si Porto din Portugalia. Orasul, nu vinul :-P, care este la Ocean, iar cazarea acolo este "pomana" curata. Poti sta cu 
De la Barcelona ar mai fi Lisabona cu Vueling, low-costul companiei nationale spaniole Iberia. Un dus-intors, cu bagaj de mana costa 75 euro. Asta inseamna un total de 160 euro din Bucuresti, un pret bun. Cazarea nu e scumpa nici aici, cam 
Acum vacante la Roma si din Roma, Italia. Am ales un drum cu Blue Air catre Roma, la final de ianuarie. Pretul: 50 euro, dus-intors, cu bagaj de mana de 10 kilograme.
O camera decenta la un hotel de 3 sau 4 stele, dar nu in centrul orasului, 
Malta ar fi varianta soare-mare. Varianta romantism-mancare-shopping ar fi Paris-ul la un pret de accelerat spre Botosani (dus-intors) - 34 euro cu Ryanair. Bagajul de cala mai costa 15+15=30 euro. Sunt 3 curse pe zi, asa ca ai cum iti aranja vacanta avantajos.
Cele mai ieftine hoteluri de 3 stele din Paris (pe Booking.com), in perioada respectiva, sunt cele din lantul Ibis. Sa tot fie 
Desi sunt numeroase date disponibile la acest tarif, am ales perioada 22-29 ianuarie ca sa "prind" un bilet de numai 82 euro, cu Ryanair, catre Marrakesh (Maroc). Alta mancare de peste, alta clima, alta cultura...
Daca pleci la Milano cu 3 zile mai devreme, poti ajunge cu 
Tariful la easyJet este fara bagaj de cala.
Cam astea sunt destinatiile care mi-au atras atentia. Dupa cum se poate vedea, in afara de Paris, sunt numai destinatii "de iarna" , cu temperaturi de peste 10 grade ziua.
La safari in desert
O alta zi ti-o poti incepe cu o vizita in zona Madinat Jumeirah, unde privelistea e sanzationala. Plaja superba, ocean, Burj al Arab in fundal. E un loc romantic, unde se fac cele mai bune poze.
Shopping de 5 stele
Daca alegi sa mergi in Dubai in perioada ianuarie-februarie, poti nimeri exact in perioada in care are loc 
Ziua de leneveala: mergi la plaja (Jumeirah Beach, Mamzar Beach, piscina - zonele din Dubai Marina ofera cele mai frumoase piscine, ale hotelurilor Le Meridien, Barasti, XL).
Sporturi "extreme"
In Dubai, desi sunt cateodata si 45 de grade afara, se poate si skia. 
Despre saltul cu parasuta deasupra Palm Jumeirah, 
Sfat : macar doua zile, inchiriati o masina, benzina este 1.2 RON, permisul din Romania este valabil si in Dubai. Distantele sunt destul de mari si trebuie experimentata si autostrada de 6 benzi pe sens din mijloculul orasului.
Pont: Mergeti cu dolari la voi! Acolo poti plati in dolari si primesti restul in dirhami. Inclusiv la taxi.
Tallinn - Estonia
Cel mai "important" brad din Estonia se afla in Piata Primariei din orasul vechi, unde se organizeaza piata de Craciun. Eu am fost numai vara in Tallinn, dar, dupa cum arata oarsul-cetate, cu siguranta ca atunci cand ninge, totul se transforma intr-un tablou de basm - cladiri vechi dar bine conservate, restaurante din anii 1600 si un campionat mondial al mirosurilor. Estonienii sunt mari fani ai 
2. Preturile la cazare sunt la jumatate fata de perioada verii. Daca in iulie sau august, o camera dubla la un hotel de 3-4 stele poate fi inchiriata cu cel putin 80 de euro, iarna stai linistit cu 35-45 euro / DBL / noapte.
3. Orasul nu este aglomerat. Cei mai multi turisti vin in oras vara. Iarna ai loc sa respiri, si gasesti cu usurinta mese la restaurante si terase.
4. In ianuarie sunt reduceri. Pretul hainelor este redus de comercianti, iar magazinele se transforma in furnicare. E de regula destul de aglomerat in magazinele din centru. Asa ca incearca sa mergi la mall-urile de periferie. Marcile Zara, Mango, Bershka, Massimo Dutti sunt din Spania, deci acolo e "patria" lor. Reducerile incep de pe 7 ianuarie. Pe 6 ianuarie este sarbatoare si totul este inchis.
[wpsgallery]
5. Poti lua masa afara la terasa. Cum vremea este prietenoasa, nu e indicat sa ratezi o masa in Portul Olimpic. 
6. Gusta o portocala sau o lamaie direct din pom! In ianuarie sunt coapte lamaile si portocalele in
7. Admira orasul de la inaltime intr-o zi senina. Park Guell, 
Bunnn. Intram in muzeu. Constructia este fascinanta. Caramida, traversele de fier si sticla se imbina perfect pentru a reda aerul vechi al stabilimentului, cu accente de modernism.
Iti cumperi frumos bilet si astepti sa se faca timpul pentru a incepe turul cu ghid care dureaza aproximativ 3 sferturi de ora.
Prima camera vizitata este o mica sala de cinema, unde este proiectat un scurt film despre istoria Jameson. Aici vei afla ca cel mai "prost" job in fabrica, de care se ferea toata lumea, era spalatul putinilor imense. Lucratorii stateau atarnati cu un ham pe peretii interiori ai vasului si ii curatau. Multi au murit in timpul acestei munci, fie din cauza caderilor de la inaltime, fie din cauza lipsei oxigenului. Se spune ca cel care ajungea ultimul la job, dimineata, era pus sa spele putinile.
De aici, se trece in fabrica propriu-zisa. O fata tunsa scurt, baieteste, te poarta prin toate incaperile.
In camera "granelor" sunt depozitate cerealele din care se face whiskey-ul. Acestea sunt prajite si transformate in malt.
Maltul este apoi maruntit si combinat cu apa calda. In acest fel apare lichidul care se va fierbe si din care va aparea alcoolul.
Ca sa scurtez povestea, va mai spun ca lichidul acesta merge apoi la fermentare si la distilare (fierbere).
Jameson este un whiskey triplu distilat. Adica "fiert" de 3 ori. In urma celor 3 distilari se obtine alcool de 80 de grade. Este combinat apoi in proportie de 60% whiskey cu 40% apa pura (daca imi aduc bine aminte proportiile) pentru a se obtine ceea ce gasim noi in comert. Iti dai seama ca la 80% alcool, iti ia foc gura direct.
Whiskey-ul, cu cat este mai inchis la culoare, cu atat este mai vechi, ne-a povestit domnisoara ghid. Coloritul porneste de la un galben gold (un whiskey tamar) si se transforma usor, usor, intr-o culoare aramie (dupa 15-20 de ani).
Intr-un final ajungem si la degustare. In pretul biletului este inclusa si o bautura. Poti alege fie un cocktail pe baza de whiskey, fie un whiskey sec. Iti iei frumos paharul si te asezi la o masa.
Aici, ce sa vezi? Alte trei mici paharele cu whiskey - un scotch scotian, un Jameson si un burbon american.
Pentru ca nu sunt bautor de whiskey, eu deosebesc brandurile dupa nume si eticheta. Stiu ca ala vine din Scotia, celalat e american, dar nu stiam niciodata care e diferenta de gust intre cele 3 tipuri. Si am aflat!
PONT : NU merge la Jameson dimineata pentru ca nu o sa poti bea! Noi am ajuns pe la 11 dimineata, fara sa mancam nimic inainte si am iesit destul de ametit de acolo.
Asa arata harta pentru noi, romanii. Putem calatori fara probleme in special in Europa si America Centrala si de Sud.
Daca esti norvegian, atunci harta vizelor arata cam asa.
Mai rau e sa loicuiesti in Uzbekistan. In afara de fosta Uniune Sovietica, Ecuador si Turcia, locuitorii acestei tari au nevoie de viza mai peste tot.
In fine, Somalia. Nu mai e nevoie de niciun comentariu.
Totusi, acest site este orientativ. Cel mai bine, daca pleci undeva, ar fi sa verifici pe site-ul 
Roma